A scris o carte numită „Paris”

V ictor Chematu n-a prea dormit până când a fost sunat că vine taxiul. Era două și jumătate noaptea. N-ar fi vrut să deranjeze pe nimeni din casă, dar s-a trezit nevastă-sa. A deschis ochii… –         Cât e ceasul? –         Stai acolo, nu te ridica! M-au apelat că vine taxiul într-o jumătate de oră. Și-a dus trolerul jos, a ieșit în fața blocului și a privit străzile pustii, luminate de becuri. Nici becurile nu mai erau ce au fost. Ori e numai prejudecată? Uite, taxiul! A pus valiza în portbagaj și s-a așezat lângă șofer. Un tip tânăr, scârbit de muncă. Avea ceva pe suflet și i-a hulit pe nemernicii de la „ Über ”. Nici măcar nu e serviciul lor. Muncesc în altă parte și au două venituri. Nu mai e concurență, e mârlănie. Altfel, p...